De când ai venit în lume, ai fost persecutat,
Batjocorit de lume și pe-o cruce atârnat,
Disprețuit de oameni, calea suferinței ai urmat
De dragul meu, Tu crucea-n spate ai luat!
Un împărat a încercat să te omoare
Și să elimine singura soluție de salvare,
Nu ai avut pe-acest pământ un praf de sare
Dar Tu ne-ai arătat iubirea Ta ce mare.
Poporul Tău nu Te-a primit cu brațele deschise
Pentru că ei aveau a inimilor uși închise;
Nici noi n-aveam inimile de Scriptură prinse
Dar ai venit ca să avem în suflet luminile aprinse.
Crezut-au că o piatră de mormânt te poate ține,
Într-un mormânt, departe de-omenire,
Doar au crezut…Mulți tot nu au crezut în Tine
Ți-ai dus la bun sfârșit a Ta sfântă menire!
Mulți vor s-arate ca Tu n-ai înfrânt,
Al morții bold…, dar eu pe veci am să îți cânt,
Căci meriți să Te laud Domnul meu Cel Sfânt
Și să vestesc a ta victorie, eu mă avânt!
Prin vers eu pentru Isus dragostea o scriu
Căci mormântul și crucea nu l-au ținut, eu știu!
Inima mea nu mai este deloc un pustiu,
Pentru că al meu Rege și Tată este Viu!